În ultimii ani, sindromul de ochi uscat a devenit o afecțiune tot mai răspândită a suprafeței oculare. Adesea, intensitatea și varietatea plângerilor nu corespund simptomelor obiective. Afecțiunea se poate masca sub forma unei inflamații cronice a mucoasei (conjunctivei) sau a pleoapelor și poate reduce, ani la rând, calitatea vieții.
Afectează persoane de toate vârstele, pacienții care au urmat radioterapie sau chimioterapie, precum și cei operați estetic la nivelul pleoapelor, se află, de asemenea, în grupul de risc pentru dezvoltarea ochiului uscat.
Anumite intervenții oculare anterioare, de pildă cele destinate corectării miopiei, pot favoriza apariția uscăciunii oculare. În mod normal, lacrima asigură ochiului umidificare și curățare, precum și alunecarea pleoapelor la clipire; în cazul uscăciunii, mucoasa oculară este cronic inflamată și nu mai poate produce pe deplin lichidul lacrimal. În plus, aparatele de aer condiționat și aerotermele din mijloacele de transport și din încăperi intensifică evaporarea lacrimii și pot, prin ele însele, cauza uscăciune simptomatică a pielii și a mucoaselor, agravând disconfortul.
Mediul și factorii fizico-chimici
Ochii sunt constant expuși mediului înconjurător. Radiațiile din întreg spectrul, temperatura și umiditatea aerului, particulele infecțioase și de praf, precum și agenții chimici pot perturba echilibrul fizic și biochimic.
De exemplu, atunci când o persoană privește mult timp, concentrat, ecranul unui dispozitiv electronic, numărul clipirilor scade semnificativ și, din acest motiv, filmul lacrimal nu se mai reîmprospătează. Dacă, pe lângă aceasta, pacientul folosește lentile de contact, fumează, ia medicamente pentru controlul tensiunii arteriale sau pentru scăderea colesterolului, ori trece prin modificări hormonale legate de vârstă, acest lucru agravează semnificativ evoluția bolii și intensifică plângerile.
Boli asociate și nutriție
Aici aveți o listă de microelemente și unde le puteți găsi în alimente pentru a suplini orice deficite există în dieta dumneavoastră:
Vitamina A: morcovi, cartofi dulci, spanac, ficat.
Vitamina E: uleiuri vegetale, semințe de floarea-soarelui, migdale.
Vitamina C: citrice, căpșuni, broccoli, ardei roșii.
Zinc: carne de vită, nuci, semințe de dovleac.
Seleniu: nuci, semințe, carne.
Senzație persistentă de uscăciune sau arsură în ochi;
Iritație și disconfort periorbitar;
Lăcrimare excesivă (reflexă), ca mecanism de compensare;
Senzație de nisip/corp străin, înroșire și fotofobie;
Vedere încețoșată (fluctuantă), disconfort la purtarea lentilelor;
Dificultăți la privitul prelungit (citit, computer).
Aceste manifestări pot afecta activitățile zilnice și calitatea vieții; dacă vă regăsiți în unul sau mai multe dintre simptome, este recomandat să programați un consult oftalmologic pentru evaluare și conduită terapeutică adecvată.
Tratament: medicamente și „lacrimi artificiale”
Pentru restabilirea secreției lacrimale, refacerea mucoasei și, în consecință, a barierei protectoare a ochiului, este necesară utilizarea de medicamente antiinflamatoare, uneori antibiotice sau antiseptice, precum și lacrimi artificiale, care să conțină toate cele trei componente — apoasă, mucoasă și lipidică.
Picături lubrifiante pentru menținerea umidității și reducerea disconfortului.
Lacrimi artificiale pentru îmbunătățirea calității filmului lacrimal.
Unguente oftalmice aplicate pe marginea pleoapelor (mai ales seara) pentru menținerea umidității
Tratamentul în cazul uscăciunii oculare include și corectarea stilului de viață, a obiceiurilor zilnice, alături de terapia locală simptomatică. Un regim adecvat de consum de lichide și menținerea unei umidități corespunzătoare a aerului joacă, de asemenea, un rol important.
Controale oftalmologice periodice pentru depistare și ajustarea tratamentului.
Ochelari cu protecție UV în exterior.
Pauze regulate la ecrane (ex.: regula 20-20-20).
Renunțarea la fumat.
Menținerea unui mediu umed (umidificator, evitarea curenților direcți de aer).
În clinica noastră, specialiștii vă vor ajuta să stabiliți diagnosticul corect, bazat pe o colectare atentă a informațiilor despre boală, pe un examen minuțios, realizat cu echipamente moderne, și pe efectuarea, la nevoie, a unor teste speciale.
