Presbiopia reprezintă scăderea capacității de acomodare a ochiului, adică a abilității acestuia de a crește puterea optică pentru vederea de aproape. Principalul motiv este pierderea elasticității cristalinului, cauzată de procesul natural de îmbătrânire a țesuturilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, celulele care formează cristalinul continuă să se dividă și să ocupe tot mai mult spațiu în capsula acestuia, făcând mai dificilă schimbarea formei lentilei. Cristalinul devine asemănător unui balon prea umflat.
La vârste mai tinere, când este necesar să se intensifice refracția, mușchii și ligamentele pe care este suspendat cristalinul se relaxează într-un mod specific, ceea ce face ca acesta să devină mai convex șiю În cazul pacienților cu hipermetropie, plângerile legate de scăderea vederii de aproape apar mai devreme, deoarece cristalinul nu mai poate face față acestei sarcini.
Pacienții cu miopie, dimpotrivă, pot evita mai mult timp necesitatea ochelarilor pentru citit, iar corecția necesară va depinde de gradul de miopie. De exemplu, un miop cu -3 dioptrii nu are nevoie de ochelari pentru citit, deoarece pentru a vedea bine la aproape are nevoie de +3 dioptrii, minusul cu plusul se compenseaza si ca rezultat pacientul nu are nevoie de nicio corectie la aproape. Un astfel de pacient este denumit „miopul fericit.”
Acesta este si motivul pentru care Întrebarea legată de necesitatea corecției chirurgicale a miopiei pentru pacienții în pragul presbiopiei rămâne deschisă. Acești pacienți trebuie să înțeleagă clar că, eliminând complet miopia la distanță, în câțiva ani vor avea nevoie de ochelari cu plus pentru vederea de aproape.
Ochii au nevoie de sprijin, iar ochelarii pentru citit, care vor deveni din ce în ce mai puternici pe măsură ce trece timpul, reprezintă un suport adecvat pentru a asigura o vedere clară la aproape. Astăzi, ochelarii sunt un accesoriu high-tech, ușori, rezistenți și stilați.
