Vederea la un ochi se poate încețoșa în decurs de câteva ore sau zile, culorile pot părea mai șterse, iar mișcarea globului ocular poate provoca durere. Acestea sunt manifestările prin care mulți pacienți se confruntă pentru prima dată cu nevrita optică, una dintre afecțiunile nervului optic întâlnite mai ales la adulții tineri și de vârstă mijlocie.
În același timp, examinarea oftalmologică obișnuită poate să nu evidențieze modificări vizibile la nivelul ochiului, deoarece inflamația este localizată mai profund, la nivelul nervului care transmite informația vizuală de la ochi către creier.
Nevrita optică nu apare întotdeauna ca o afecțiune izolată. În numeroase cazuri, poate fi asociată cu un proces mai amplu la nivelul sistemului nervos și poate reprezenta prima manifestare a unei boli care nu a produs încă alte simptome. Din acest motiv, evaluarea efectuată la timp este importantă atât pentru recuperarea vederii, cât și pentru stabilirea conduitei ulterioare de monitorizare neurologică.
Ce este nevrita optică
Nevrita optică reprezintă inflamația nervului optic, structura care transmite semnalele vizuale de la retină către creier. Procesul inflamator afectează frecvent teaca de mielină a fibrelor nervoase, stratul protector care permite transmiterea rapidă și corectă a impulsurilor nervoase.
Atunci când mielina este afectată, semnalele dintre ochi și creier sunt transmise mai lent sau distorsionat, ceea ce poate determina scăderea vederii, modificarea percepției culorilor și diminuarea sensibilității la contrast.
Cel mai frecvent, nevrita optică afectează un singur ochi. Mai rar, în special la copii sau în cazul anumitor afecțiuni autoimune, poate apărea simultan la ambii ochi. Este întâlnită mai ales la persoanele cu vârsta sub 50 de ani și apare mai frecvent la femei.
O atenție deosebită trebuie acordată legăturii dintre nevrita optică și scleroza multiplă, o afecțiune în care sistemul imunitar atacă mielina fibrelor nervoase din diferite regiuni ale sistemului nervos central. La unele persoane cu scleroză multiplă, nevrita optică apare cel puțin o dată pe parcursul bolii, iar în anumite situații poate reprezenta chiar prima manifestare neurologică.
Cauze posibile și forme ale nevritei optice
Nevrita optică poate apărea din cauze diferite, iar evoluția ei nu este aceeași în toate cazurile. Unele forme afectează cel mai frecvent un singur ochi și au, de regulă, o recuperare bună, în timp ce altele pot fi mai severe, pot afecta ambii ochi sau pot reveni în timp. De aceea, stabilirea cauzei este importantă atât pentru alegerea tratamentului, cât și pentru monitorizarea ulterioară.
Nevrita optică demielinizantă tipică
Forma tipică este întâlnită mai ales la adulții tineri și afectează, de obicei, un singur ochi. Se manifestă frecvent prin scăderea vederii instalată în câteva zile, durere accentuată de mișcarea ochiului și perceperea mai puțin intensă a culorilor.
Această formă poate apărea ca un episod izolat, dar poate fi asociată și cu scleroza multiplă. La unele persoane, nevrita optică reprezintă prima manifestare a bolii, înainte de apariția altor simptome neurologice.
În multe cazuri, vederea începe să se îmbunătățească treptat în următoarele săptămâni, însă evaluarea prin RMN și, atunci când este necesar, consultul neurologic sunt importante pentru aprecierea riscului unei afecțiuni demielinizante.
Nevrita optică asociată cu neuromielita optică
Neuromielita optică din spectrul NMOSD este o afecțiune autoimună distinctă de scleroza multiplă. Aceasta poate afecta nervii optici și măduva spinării și este asociată frecvent cu prezența unor anticorpi specifici, numiți anticorpi anti-AQP4.
Nevrita optică apărută în cadrul acestei afecțiuni poate fi mai severă, poate afecta ambii ochi și poate avea un risc mai mare de recuperare incompletă. Din acest motiv, suspiciunea de NMOSD necesită investigații și tratament rapid, adaptate acestei boli.
Nevrita optică asociată anticorpilor anti-MOG
Boala asociată anticorpilor anti-MOG, numită MOGAD, este o altă afecțiune autoimună distinctă atât de scleroza multiplă, cât și de neuromielita optică. Nevrita optică este una dintre manifestările sale frecvente.
Această formă poate afecta un singur ochi sau ambii ochi și poate fi însoțită de un edem mai evident al discului optic. Recuperarea vederii poate fi bună, însă la unii pacienți episoadele se pot repeta. Diagnosticul se bazează pe asocierea dintre simptome, rezultatele RMN-ului și identificarea anticorpilor anti-MOG în sânge.
Alte boli autoimune și inflamatorii
Nevrita optică poate apărea și în asociere cu alte boli în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. Printre acestea se numără sarcoidoza, lupusul eritematos sistemic și alte afecțiuni inflamatorii.
În asemenea cazuri, pot exista și alte simptome generale, iar investigațiile sunt adaptate istoricului medical și manifestărilor fiecărui pacient.
Infecțiile
Inflamația nervului optic poate apărea în timpul sau după anumite infecții. Printre cauzele care pot fi luate în considerare se numără sifilisul, tuberculoza, borelioza și unele infecții virale.
La copii, nevrita optică poate apărea uneori după o infecție virală și poate afecta ambii ochi. Prezența unei infecții trebuie evaluată în funcție de simptome, istoricul medical și rezultatele analizelor.
Alte cauze, mai rare
Mai rar, afectarea nervului optic poate fi asociată cu anumite medicamente, expunerea la substanțe toxice sau alte boli sistemice.
Nu toate cazurile de nevrită optică au aceeași evoluție și nu toate necesită același tratament. Diferențierea dintre forma tipică, neuromielita optică, boala asociată anticorpilor anti-MOG și celelalte cauze se face prin corelarea consultației oftalmologice și neurologice cu rezultatele RMN-ului și ale analizelor de sânge.
Principalele simptome
Manifestările nevritei optice pot varia ca intensitate, însă există câteva simptome considerate caracteristice.
Scăderea acuității vizuale
Vederea se poate deteriora în decurs de câteva ore sau zile și, cel mai frecvent, este afectat un singur ochi. Scăderea poate varia de la o ușoară încețoșare până la o pierdere importantă a vederii.
De regulă, deteriorarea evoluează pe parcursul mai multor zile și poate atinge nivelul maxim în una-două săptămâni, după care începe recuperarea treptată.
Durerea la mișcarea globului ocular
Durerea accentuată de mișcarea ochiului este unul dintre cele mai sugestive semne ale nevritei optice. La unii pacienți, aceasta apare înaintea scăderii vederii, iar la alții se manifestă simultan.
Durerea dispare, de regulă, înainte ca vederea să se recupereze complet.
Modificarea percepției culorilor
Culorile pot părea mai șterse, mai puțin intense sau ușor modificate. Roșul este adesea perceput ca fiind mai puțin viu cu ochiul afectat.
Modificarea percepției culorilor poate fi prezentă chiar și atunci când scăderea acuității vizuale nu este foarte pronunțată și poate persista mai mult decât alte simptome.
Scăderea sensibilității la contrast
Obiectele pot părea mai puțin bine conturate, iar diferențele dintre zonele luminoase și cele întunecate pot fi mai greu de observat. Această modificare este mai evidentă în condiții de iluminare slabă sau la amurg, inclusiv atunci când acuitatea vizuală măsurată s-a apropiat deja de valorile normale.
Apariția unei pete în centrul câmpului vizual
Nevrita optică afectează frecvent vederea centrală. Pacientul poate observa o pată întunecată, o zonă neclară sau o senzație de ceață chiar în punctul spre care privește, în timp ce vederea periferică poate rămâne relativ bine păstrată.
Modificarea reacției pupilei la lumină
Pupila ochiului afectat poate reacționa mai slab la lumină decât cea a ochiului sănătos. Această modificare este numită defect pupilar aferent relativ și reprezintă unul dintre semnele importante verificate de medic în timpul consultației.
Sclipiri luminoase la mișcarea ochilor
Unii pacienți pot observa sclipiri sau licăriri de scurtă durată, numite fotopsii, în special atunci când mișcă rapid globul ocular.
La unele persoane, simptomele se accentuează temporar în timpul efortului fizic, după un duș fierbinte, în timpul febrei sau în condiții de supraîncălzire. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de fenomen Uhthoff și apare deoarece fibrele nervoase afectate devin mai sensibile la creșterea temperaturii corporale.
Fenomenul Uhthoff nu înseamnă neapărat că inflamația s-a reactivat sau că nervul optic continuă să se deterioreze. De regulă, vederea revine la nivelul anterior după normalizarea temperaturii corpului.
Când este necesară consultația medicală
Este recomandată prezentarea la medic dacă apare oricare dintre următoarele manifestări:
- scăderea evidentă a vederii la un singur ochi, instalată în decurs de câteva ore sau zile;
- durerea la mișcarea globului ocular asociată cu deteriorarea vederii;
- modificarea percepției culorilor, mai ales dacă este prezentă numai la un ochi;
- apariția unei pete întunecate sau a unei zone de ceață în centrul câmpului vizual;
- diferențe evidente între luminozitatea sau intensitatea cu care aceeași imagine este percepută de cei doi ochi;
- reapariția unor simptome asemănătoare după un episod anterior de nevrită optică;
- accentuarea temporară a tulburărilor vizuale în timpul efortului, la căldură sau după un duș fierbinte.
Consultația medicală este cu atât mai importantă dacă scăderea vederii este însoțită de amorțeală sau slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări de coordonare, dezechilibru ori modificări ale sensibilității. În asemenea situații, este necesară evaluarea nervului optic împreună cu o examinare neurologică mai amplă.
Nevrita optică poate reprezenta prima manifestare a sclerozei multiple, a neuromielitei optice sau a unei alte afecțiuni neurologice. Din acest motiv, consultația nu trebuie amânată, mai ales atunci când scăderea vederii este severă, apare la ambii ochi sau evoluează rapid.
Metode de diagnostic
Diagnosticul este stabilit prin corelarea simptomelor cu rezultatele examinării oftalmologice, neurooftalmologice și, atunci când este necesar, neurologice.
Nu toți pacienții au nevoie de toate investigațiile enumerate. Medicul stabilește examinările potrivite în funcție de manifestările clinice și de cauza suspectată.
Evaluarea acuității vizuale și a percepției culorilor
Această etapă permite aprecierea gradului de afectare a funcției vizuale și compararea rezultatelor dintre ochiul afectat și cel sănătos.
Testarea percepției culorilor este deosebit de importantă, deoarece modificările pot fi prezente chiar și atunci când acuitatea vizuală nu este foarte redusă.
Evaluarea reacțiilor pupilare
Medicul verifică modul în care fiecare pupilă reacționează la lumină. Defectul pupilar aferent relativ poate fi identificat încă de la prima consultație și susține suspiciunea unei afectări a nervului optic.
Perimetria computerizată
Examinarea câmpului vizual poate identifica zonele în care sensibilitatea vizuală este redusă. În nevrita optică este frecvent afectată partea centrală a câmpului vizual.
Perimetria este utilă atât pentru evaluarea inițială, cât și pentru urmărirea recuperării în timp.
Examinarea fundului de ochi
Oftalmoscopia permite evaluarea retinei și a discului optic. La unii pacienți, discul optic poate apărea edematiat. În numeroase cazuri, însă, fundul de ochi poate avea inițial un aspect normal, deoarece inflamația afectează porțiunea nervului optic aflată în spatele globului ocular.
Prin urmare, absența modificărilor vizibile la examinarea fundului de ochi nu exclude nevrita optică.
Tomografia în coerență optică – OCT
OCT permite măsurarea stratului de fibre nervoase retiniene și evaluarea structurii nervului optic. Investigația poate fi utilizată atât în etapa acută, cât și la controalele ulterioare.
La câteva luni după episod, OCT poate evidenția o eventuală subțiere a stratului de fibre nervoase, mai ales atunci când recuperarea a fost incompletă.
RMN-ul cerebral și orbitar
RMN-ul este una dintre investigațiile importante atunci când există suspiciunea de nevrită optică. Acesta poate evidenția inflamația nervului optic și poate identifica modificări la nivelul creierului asociate cu un proces demielinizant.
Rezultatele RMN-ului contribuie la evaluarea riscului de scleroză multiplă și pot influența recomandările privind monitorizarea neurologică.
Analizele de sânge
Analizele pot fi recomandate pentru excluderea unor cauze infecțioase sau autoimune și pentru identificarea anumitor anticorpi, inclusiv a celor asociați cu neuromielita optică și cu boala asociată anticorpilor anti-MOG.
Rezultatele pot influența atât tratamentul episodului acut, cât și conduita ulterioară.
Potențialele evocate vizuale
Această investigație măsoară viteza cu care semnalul nervos este transmis de-a lungul căii vizuale. Poate identifica o încetinire a transmiterii prin nervul optic și poate susține diagnosticul inclusiv atunci când alte modificări sunt discrete.
Puncția lombară
În anumite cazuri, atunci când există suspiciunea unei boli inflamatorii sau demielinizante a sistemului nervos central, medicul poate recomanda analiza lichidului cefalorahidian.
Investigația poate contribui la clarificarea diagnosticului atunci când rezultatele RMN-ului și ale analizelor de sânge nu sunt suficiente.
Posibile consecințe și evoluție
La majoritatea pacienților, vederea începe să se îmbunătățească după ce episodul acut a atins nivelul maxim de deteriorare. Recuperarea se produce treptat, pe parcursul următoarelor săptămâni sau luni.
De obicei, acuitatea vizuală se îmbunătățește înaintea percepției culorilor și a sensibilității la contrast. Chiar și atunci când vederea centrală revine aproape de normal, pacientul poate continua să observe că imaginile sunt mai puțin intense sau că anumite culori par mai șterse cu ochiul afectat.
La unele persoane pot persista:
- o ușoară diminuare a percepției culorilor;
- o sensibilitate mai redusă la contrast;
- oboseală vizuală în timpul activităților prelungite;
- accentuarea temporară a tulburărilor de vedere în condiții de căldură sau efort fizic;
- mici modificări ale câmpului vizual.
În multe cazuri, aceste manifestări nu afectează semnificativ activitățile zilnice. Este însă important ca pacientul să știe că pot persista și după încheierea perioadei acute, fără să însemne automat că inflamația s-a reactivat.
Nevrita optică poate reapărea la același ochi sau la ochiul celălalt. Episoadele repetate pot crește riscul unei recuperări incomplete, în special în cazul anumitor afecțiuni autoimune.
Dacă RMN-ul cerebral evidențiază modificări caracteristice unui proces demielinizant, poate exista un risc mai mare de apariție ulterioară a sclerozei multiple. Din acest motiv, monitorizarea neurologică poate rămâne necesară chiar și atunci când vederea s-a recuperat.
Nevrita optică nu trebuie privită numai ca o problemă locală a ochiului. În anumite situații, aceasta poate fi primul semn al unei afecțiuni care necesită evaluare neurologică și supraveghere pe termen lung.
Abordări terapeutice
Tratamentul depinde de severitatea afectării vizuale, de cauza suspectată și de rezultatele investigațiilor. Conduita este stabilită individual de medic.
Monitorizarea
În formele ușoare și în absența unor semne care să sugereze o cauză cu evoluție severă, vederea se poate recupera spontan, fără administrarea imediată a unui tratament medicamentos.
În această situație, medicul stabilește frecvența consultațiilor de control și investigațiile necesare pentru urmărirea funcției vizuale.
Tratamentul cu corticosteroizi
Atunci când scăderea vederii este mai importantă, medicul poate recomanda administrarea corticosteroizilor, frecvent pe cale intravenoasă și, în anumite situații, urmată de tratament oral.
Corticosteroizii pot accelera recuperarea vederii în perioada inițială, însă efectul lor asupra nivelului vizual final depinde de particularitățile fiecărui caz și de cauza nevritei.
Necesitatea tratamentului, doza, modul de administrare și durata acestuia sunt stabilite numai după evaluarea medicală.
Tratamentul afecțiunii de bază
Dacă nevrita este asociată cu neuromielita optică, cu boala asociată anticorpilor anti-MOG sau cu o altă afecțiune autoimună, poate fi necesară o terapie specifică pentru controlarea activității sistemului imunitar.
În anumite cazuri pot fi recomandate imunoglobuline administrate intravenos sau plasmafereză. Atunci când este confirmată o cauză infecțioasă, tratamentul este orientat împotriva agentului patogen responsabil.
Recomandări în perioada acută
În perioada inflamației acute poate fi recomandată evitarea supraîncălzirii și a efortului fizic intens, deoarece creșterea temperaturii corporale poate accentua temporar tulburările vizuale prin fenomenul Uhthoff.
Odihna suficientă este, de asemenea, importantă în perioada de recuperare.
Autotratamentul nu este recomandat. Corticosteroizii și alte terapii utilizate în nevrita optică pot avea indicații, doze și riscuri diferite în funcție de cauza afecțiunii. Numai medicul poate stabili tratamentul potrivit și necesitatea evaluării neurologice.
De ce este important diagnosticul la timp
Evaluarea efectuată încă de la primele simptome este importantă din mai multe motive.
În primul rând, unele cauze ale nevritei optice, precum neuromielita optică și boala asociată anticorpilor anti-MOG, pot avea o evoluție mai severă și pot necesita un tratament diferit față de nevrita asociată cu scleroza multiplă.
În al doilea rând, RMN-ul cerebral efectuat în cadrul primului episod poate oferi informații relevante despre existența unui proces demielinizant și despre necesitatea monitorizării neurologice.
În al treilea rând, evaluarea periodică a funcției vizuale permite urmărirea recuperării și identificarea unor eventuale semne de recurență.
Diagnosticul precoce al nevritei optice este important atât pentru protejarea funcției vizuale, cât și pentru identificarea unei posibile afecțiuni neurologice sau autoimune care necesită investigații și monitorizare suplimentară.
Consultații de neurooftalmologie la Visus Ploiești
În cadrul clinicii Visus Ploiești, consultațiile de neurooftalmologie sunt oferite de Dr. Tamara Tiu, medic specialist oftalmolog cu experiență în diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor nervului optic, ale retinei și ale căilor vizuale.
Un domeniu important al activității sale îl reprezintă evaluarea pacienților cu neuropatii și nevrite optice, modificări ale câmpului vizual sau ale percepției culorilor și alte manifestări oculare asociate unor afecțiuni neurologice.
Dr. Tamara Tiu a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și și-a efectuat pregătirea în oftalmologie în cadrul Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București. Formarea sa profesională este completată prin cursuri și certificări în neurooftalmologie, chirurgie oftalmologică și chirurgie vitreoretiniană, precum și prin promovarea examenelor organizate de International Council of Ophthalmology.
În funcție de simptome și de rezultatele consultației, evaluarea poate include examinarea nervului optic și a retinei, tomografie în coerență optică, perimetrie computerizată și alte investigații recomandate pentru aprecierea funcției vizuale.
Atunci când există suspiciunea unei afecțiuni neurologice, poate fi necesară colaborarea cu medicul neurolog și efectuarea unor explorări imagistice suplimentare.
Dacă ați observat o scădere rapidă a vederii, mai ales la un singur ochi, durere accentuată de mișcarea globului ocular sau culori care par mai șterse decât înainte, nu amânați consultația de specialitate.
Programați o consultație de neurooftalmologie la Visus Ploiești. Evaluarea efectuată la timp poate contribui la identificarea afectării nervului optic, la alegerea investigațiilor necesare pentru stabilirea cauzei și la stabilirea conduitei medicale potrivite.
