Ulciorul la ochi: cauze, simptome și metode moderne de tratament

Ulciorul la ochi este una dintre cele mai frecvente afecțiuni inflamatorii ale pleoapelor. Apare atunci când se infectează foliculul pilos al unei gene sau anumite glande ale pleoapei și este însoțit, de obicei, de roșeață locală, durere și apariția unei umflături caracteristice la marginea pleoapei.

Mulți pacienți se confruntă cu această problemă cel puțin o dată în viață. În majoritatea cazurilor, inflamația rămâne limitată la o zonă mică a pleoapei și se ameliorează treptat, mai ales atunci când îngrijirea și tratamentul sunt alese corect. Uneori însă, procesul inflamator poate fi însoțit de edem pronunțat, se poate extinde către țesuturile din jur sau poate reapărea în mod repetat.

Deși este o afecțiune frecventă, orice modificare inflamatorie la nivelul pleoapelor trebuie tratată cu atenție. Unele boli pot avea simptome asemănătoare, de aceea, în cazul unei inflamații accentuate, al episoadelor repetate sau al lipsei de ameliorare, este important să vă adresați la timp unui medic oftalmolog.

Ce favorizează apariția ulciorului

Principala cauză a apariției ulciorului este infecția bacteriană. Cel mai des, inflamația apare atunci când bacteriile pătrund în foliculul pilos al unei gene, în glandele lui Zeis sau în glandele meibomiene, situate în grosimea pleoapei.

La dezvoltarea procesului inflamator pot contribui mai mulți factori:

• blefarita cronică;
• atingerea frecventă a ochilor cu mâinile nespălate;
• utilizarea produselor cosmetice contaminate;
• îngrijirea incorectă a lentilelor de contact;
• scăderea capacității de apărare a organismului;
• diabetul zaharat;
• afecțiunile inflamatorii cronice ale ochilor;
• sindromul de ochi uscat sever.

Prezența unuia sau a mai multor factori de risc nu înseamnă că boala va apărea obligatoriu, însă crește semnificativ probabilitatea dezvoltării inflamației. În unele cazuri, ulciorul apare ca urmare a unei disfuncții a glandelor meibomiene sau a unei inflamații cronice a marginii pleoapelor.
La unii pacienți, afecțiunea reapare. În astfel de situații, poate fi necesară o examinare mai detaliată, pentru a identifica motivele inflamației cronice și factorii care întrețin evoluția recidivantă.

Cum se dezvoltă inflamația și ce simptome apar

Primele semne apar, de obicei, destul de rapid. La nivelul pleoapei apare durere, roșeață și o umflătură locală, care crește treptat pe măsură ce procesul inflamator evoluează.

Cele mai frecvente simptome sunt:

• o umflătură dureroasă pe pleoapă;
• roșeața pielii;
• edemul pleoapei;
• sensibilitate la atingere;
• senzația de corp străin;
• disconfort la clipit;
• lăcrimare;
• apariția unui punct purulent în centrul inflamației.

Pe măsură ce inflamația se dezvoltă, pacienții pot simți greutate la nivelul pleoapei, accentuarea durerii la atingere și disconfort tot mai mare în timpul clipitului. În centrul umflăturii se formează adesea un mic punct purulent, care devine mai vizibil la câteva zile după apariția primelor simptome.
În cazul unui proces inflamator accentuat, edemul se poate extinde pe o parte importantă a pleoapei. Uneori, acest lucru poate limita parțial deschiderea ochiului și poate provoca un disconfort estetic vizibil.

Deși boala afectează cel mai des doar o zonă mică a pleoapei, intensitatea simptomelor poate varia semnificativ de la un pacient la altul, în funcție de localizarea inflamației și de particularitățile răspunsului imun al organismului.

Prin ce se deosebește ulciorul intern de cel extern

În funcție de localizarea inflamației, se disting ulciorul extern și ulciorul intern.
Ulciorul extern se dezvoltă la baza genei, atunci când se inflamează foliculul pilos sau glandele învecinate. Această formă este întâlnită cel mai frecvent și apare, de obicei, ca o mică formațiune dureroasă la marginea pleoapei.

Ulciorul intern este legat de inflamația unei glande meibomiene, situate în grosimea pleoapei. În acest caz, zona inflamată se află mai profund, iar umflătura, durerea și senzația de presiune pot fi mai pronunțate.
Pacienții acuză adesea senzația de corp străin în interiorul pleoapei, edem accentuat și disconfort la clipit. Uneori, inflamația devine vizibilă doar după examinarea feței interne a pleoapei de către specialist.

În ciuda asemănării simptomelor, ulciorul intern și cel extern necesită o supraveghere diferită. Localizarea mai profundă a inflamației poate îngreuna evaluarea stării de către pacient și, uneori, necesită un tratament mai îndelungat sub controlul medicului oftalmolog.

Când nu trebuie amânată vizita la medic

În multe cazuri, ulciorul trece fără consecințe grave. Există însă situații în care consultația unui specialist devine deosebit de importantă.

Se recomandă consultul oftalmologic în cazul:

• creșterii rapide a edemului;
• extinderii inflamației către țesuturile din jur;
• durerii accentuate;
• scăderii vederii;
• creșterii temperaturii corpului;
• apariției repetate a ulciorului;
• lipsei de ameliorare timp de câteva zile;
• apariției mai multor zone inflamate în același timp.

O atenție specială necesită cazurile în care inflamația începe să se extindă dincolo de pleoapă sau este însoțită de alterarea stării generale. Examinarea la timp permite confirmarea diagnosticului, excluderea altor afecțiuni ale pleoapelor și prevenirea complicațiilor.

Cum se confirmă diagnosticul

Diagnosticul începe, de obicei, cu un consult oftalmologic. În majoritatea cazurilor, tabloul clinic este suficient pentru ca un specialist cu experiență să stabilească diagnosticul.

În timpul examinării, medicul evaluează:

• localizarea inflamației;
• dimensiunea formațiunii;
• gradul edemului țesuturilor;
• starea marginii pleoapei;
• prezența secreției purulente;
• starea suprafeței oculare;
• semnele unei blefarite asociate.

Diagnosticul are o importanță deosebită în cazul episoadelor repetate ale bolii. În astfel de situații, medicul trebuie să identifice factorii care favorizează inflamația cronică a pleoapelor și cresc riscul reapariției ulciorului. În plus, examinarea permite excluderea altor afecțiuni ale pleoapelor, care pot avea manifestări asemănătoare, dar necesită o strategie de tratament complet diferită.

Ce metode de tratament se folosesc

Planul de tratament depinde de stadiul inflamației, de localizarea acesteia și de intensitatea simptomelor.

Tratamentul poate include:

• terapie antibacteriană locală;
• medicamente antiinflamatoare;
• igiena pleoapelor;
• comprese calde, la recomandarea medicului;
• tratamentul blefaritei asociate;
• incizia sau drenajul chirurgical al abcesului, dacă este necesar.

Obiectivul principal al tratamentului este eliminarea infecției, reducerea inflamației și prevenirea extinderii acesteia către țesuturile din jur.
În majoritatea cazurilor, tratamentul început la timp permite reducerea rapidă a simptomelor și prevenirea complicațiilor. Durata terapiei depinde de stadiul inflamației, de dimensiunea zonei afectate și de particularitățile individuale ale pacientului.

Dacă procesul inflamator este însoțit de formarea unei zone purulente mari sau răspunde slab la tratamentul conservator, medicul poate recomanda metode suplimentare de intervenție.
Alegerea medicamentelor pe cont propriu și folosirea metodelor populare fără consult medical pot duce la agravarea stării și la creșterea riscului de complicații.

De ce nu trebuie stors ulciorul și când sunt indicate compresele calde

Una dintre cele mai frecvente greșeli este încercarea de a stoarce pe cont propriu zona inflamată.
Stoarcerea ulciorului poate duce la răspândirea infecției către țesuturile din jurul pleoapei și la intensificarea procesului inflamator. În anumite cazuri, acest lucru crește riscul unor complicații serioase și prelungește semnificativ durata tratamentului.

Compresele calde pot fi utile în anumite situații, însă este important ca acestea să fie aplicate corect și doar conform recomandărilor medicului. Nu se recomandă metodele agresive de încălzire, aplicarea de substanțe iritante sau folosirea unor remedii populare fără o consultație prealabilă. O acțiune incorectă asupra zonei inflamate poate agrava evoluția bolii.
La apariția simptomelor, cea mai sigură soluție rămâne consultul oftalmologic și alegerea tratamentului sub supravegherea unui specialist.

Cum poate fi redus riscul de reapariție a inflamației

Riscul reapariției ulciorului poate fi redus prin măsuri simple de prevenție:

• respectarea igienei mâinilor;
• îngrijirea corectă a lentilelor de contact;
• înlocuirea regulată a produselor cosmetice pentru ochi;
• tratamentul la timp al blefaritei;
• controlul bolilor cronice;
• respectarea recomandărilor medicului oftalmolog privind îngrijirea pleoapelor.

Măsurile de prevenție sunt deosebit de importante pentru pacienții care se confruntă cu episoade repetate. În astfel de cazuri, îngrijirea regulată a pleoapelor și controlul afecțiunilor asociate ajută la reducerea semnificativă a riscului de recidivă.

Consultație și tratament la Visus Clinic

La Visus Clinic se realizează diagnosticul și tratamentul afecțiunilor inflamatorii ale pleoapelor, inclusiv al ulciorului extern și intern.
În timpul examinării, medicul evaluează caracterul procesului inflamator, starea pleoapei, prezența complicațiilor și factorii care ar fi putut contribui la apariția bolii. Dacă este necesar, se efectuează investigații suplimentare pentru excluderea altor patologii ale pleoapelor și ale suprafeței oculare.

Stabilim un plan de tratament individualizat, ținând cont de stadiul procesului inflamator, de starea glandelor meibomiene, de prezența unei blefarite asociate și de particularitățile fiecărui pacient.
Scopul nostru nu este doar eliminarea inflamației actuale, ci și reducerea riscului de apariție a unor episoade repetate în viitor.
Programați-vă la o consultație la Visus Clinic pentru o examinare oftalmologică, un diagnostic corect și un plan de tratament eficient pentru ulcior.

Articol de:

Dr. Olena Palii

Medic primar Oftalmolog

28 Oct 2025